Pe Bogdan l-am cunoscut într-un context care mi-a dat încredere că e o persoană pe care vreau să o am în cercul meu de prieteni profesioniști. Patru ani mai târziu avem deja afaceri împreună și nenumărate proiecte finalizate cu succes.

 

L-am dat mereu de exemplu tinerilor în general, profesioniștilor în special, dar și furnizorilor și clienților care voiau pe cineva „serios”, deși primul lucru care mă duce cu gândul la el este când aud o poantă bună sau când cineva a fost haios involuntar, pentru că trebuie să împărtășesc cu el. Râdem mult și ne autoironizăm, în același timp în care facem multă treabă.

 

Am învățat de la Bogdan să cer totul și să abordez cu relaxare orice situație critică. „Totul se rezolvă la un moment dat” este expresia cu care l-aș asocia. Și dacă în contextul cursurilor a ajuns, inițial pentru că mi-am făcut eu un plan din a-l pune în această ipostază, acum cucerește noi orizonturi din punct de vedere profesional, pentru că nu am întâlnit încă o persoană care să nu fie impresionată de el. Fiți cu ochii pe Bogdan Diaconu, într-o zi o să fie o mare realizare pentru că l-ați întâlnit. Eu doar fac o predicție aici, puteți să nu mă luați în seamă...

 

INTERVIU DE ILEANA RĂDUCANU

 

 

 

 

Cum te-ar descrie cel mai bun prieten?

Sper că s-ar referi la mine ca la un profesionist foarte sociabil, cu intarsii de mult umor și cu mare poftă de viață. Dacă s-ar plânge de mine, ar fi că nu am suficient timp pentru cei dragi, așa cum ar fi normal.

Care a fost parcursul tău academic? Am observat (și acesta a fost un criteriu pentru care am decis că e indicat să ne facem o afacere împreună), că faci calcule mai rapide decât calculatorul…

HAHA…Nu stiu despre ce vorbești. Parcursul meu scolastic și-a avut începutul în Scoală Generala Nr.194, apoi am absolvit Colegiul Național de Informatică “Tudor Vianu” și într-un final am trecut prin băncile Facultății de Construcții Civile, dar cred că toate acestea nu ar fi însemnat nimic daca nu aș fi „cotrobăit” pe unde am putut și nu aș fi asimilat de la cine am putut, ca un burete, informații din alte domenii. Îți răspund prin a-ți confirma faptul că am o gândire matematică, dar care este bine pusă în valoare de o latură sincretică, care mă definește.

 

Ți se întâmplă să și greșești?

Cu siguranță greșesc, dar cred că este foarte important să învăț din fiecare greșeală sau din fiecare situație, pentru că, am învățat de la alții, toate se întâmplă cu un motiv.

 

 

 

 

Când a apărut primul gând că ai putea să faci și altceva decât inginerie de șantier? În ce context te aflai?

Încă de mic cumva mi-am știut parcursul, până într-un punct. Fie s-a întâmplat așa pentru că mi-am proiectat parcursul de atâtea ori în mintea mea până s-a adeverit, fie e vorba de destin…

 

Are sens acum totul și dat fiind faptul că ambii părinți sunt ingineri constructori și datorită faptului că bunicul meu, cu care am avut cea mai „specială” relație a fost profesor universitar, atât în țară cât și în străinătate. Și îmi place să cred că sunt un mix între ultimele trei generații pentru că am avut șansă să-mi cunosc și o parte dintre străbunici. Cred că am știut că voi merge pe această latură a designului de interior dinainte să existe o diplomă în ingineria civilă.

 

Am cochetat și cu teologia, la un moment dat, însă cred că ceea ce m-a determinat să ajung în acest domeniu a fost deschiderea familiei mele către acest aspect, al renovării clădirilor, și faptul că m-am putut folosi de ceea ce aveau deja ei, ca să-mi fac „mâna”, astfel că am intrat în acest domeniu cu experiența șantierelor interne. Aceste șantiere au început de pe când aveam în jur de 14 ani.

 

 

 

 

Ce cel mai greu la a fi inginer și cel mai ușor la a fi designer de interior?

În ultimul șantier în care am lucrat, am avut în subordine în jurul a trei sute de oameni. Cred că asta e cel mai greu lucru în execuție. Pentru mine, cel mai ușor lucru în acest domeniul al designului de interior este că vin cu tot pachetul de informații din ingineria clădirilor și deja simplific practic o mare parte a procesului.

 

 

 

Și ce e cel mai greu la a fi designer de interior?

 

Sunt multe aspecte pe care le-aș putea enumera aici, dar cred că ceea ce trebuie să facă un designer de interior în percepția mea este să potrivească informații și cunoștințe dintr-o gamă variată de domenii conexe ingineriei și arhitecturii, să facă și partea de management de proiect, să facă și partea de psihanaliza a clientului și partea de mediere între două entități pe aflate „ pe muchie de cuțit”. Este un job care îți solicită aptitudinile dintr-o paletă largă de îndeletniciri.

 

 

 

Cum arată un proiect ideal?

Un proiect în care fiecare părticică din întregul mecanism își respectă termenele de execuție.

 

Cum arată un client ideal?

 

Îmi place să cred că noi, ca țară, suntem într-un proces în care începem să ne respectăm meseria și să nu intervenim peste un profesionist doar pentru că „știu eu mai bine…”.

 

Cred că trebuie să-l lăsăm pe celălalt să-și facă pătrățica sa și să intervenim doar atunci când e cazul. Un client ideal este acela care își lasă echipa pe care a remunerat-o pentru a presta servicii să-și ducă la bun sfârșit un proiect, fără să îi vină idei pe parcurs, fără să se răzgândească pentru că „a văzut la nașul”, cum zici tu, și fără să aibă pretenția ca toate lucrurile să se rezolve „acum” pentru că el a plătit și e șefu.

 

Din experiența mea de până acum, toate lucrurile se rezolvă și atunci când le grăbești dintr-o disperare de moment e posibil să greșești sau să îți atragi un întreg set de erori. 

 

 

Cele mai frecvente greșeli pe un șantier sunt…

Faptul că task-urile nu sunt implementate de către profesioniști (uneori neprofesioniștii sunt și ei deghizați în profesioniști care ne păcălesc și pe noi designerii) și că „știu eu pe cineva care face la jumătate de preț”.
 

 

 

Tehnologia – ne ajută cu adevărat sau în cea mai mare parte este doar marketing?

Tehnologia creează evoluția, dar tehnologia este creată de oameni. În mare parte tehnologia ne ajută în fiecare pas al vieții. Sigur că există și un bun marketing în zilele noastre, dar tehnologia, pe toate planurile, este cea fără de care nu putem evolua.

 

 

 

Spune-mi trei tehnologii care ne ajută.

Legat de domeniul meu, cu siguranță este revoluționară tehnologia iluminării LED; vorbim aici de un consum mic de electricitate și de o viață de durată lungă a produsului.

 

Tehnologia prelucrării masei lemnoase a dat naștere unor materiale noi pe care le folosim pe partea de mobilier și care în momentul de față sunt indispensabile. Cu siguranță trebuie să aducem în discuție noi tehnologii de încălzire pe partea de instalații termice, mult mai ecologice și la un preț accesibil.

 

Toate tehnologiile apărute în acest domeniu par interesante și de aceea nu pot da doar trei exemple de tehnologii de care ne putem lipsi, pentru că pentru fiecare individ în parte un lucru este mai important sau mai presus decât este același lucru pentru altcineva.

 

 

 

 

Care este cea mai mare descoperire a ta în 2021?

Este în sine o adeverire: sunt dependent de oameni. Faptul că situația globală ne-a făcut să ne izolăm de oameni mie mi-a generat o angoasă constantă. Atunci când sunt la cursurile pe care le predau, fie în clasă, fie în online, interacțiunea aceasta cu oamenii mă face să privesc cu speranță în viitor.

 

Predai Sketchup, Autocad, Design Interior – cum sunt cei care vin să învețe programele sau domeniul acesta? Care sunt așteptările lor?

Mă bucură foarte mult entuziasmul și deschiderea generală a oamenilor către acest domeniu. Mă bucură și mai tare că pot să am un curs aplicat de design interior, în care să îi învăț pe cursanți pe lângă partea teoretică și multe asptecte practice ale acestei meserii, și că pot să îi instruiesc în folosirea a două programe tehnice de proiectare, unul 2D, altul 3D, care ulterior să devina extensia ideilor și cunoștințelor din acest domeniu.

Cum ai descrie ultimul proiect mare pe care l-ai făcut?

Fiecare proiect este special în felul sau. Din fiecare proiect învăț. De la fiecare meeting pe șantier, după fiecare curs învăț lucruri noi. Fie că este un proiect HoReCa, fie că este un proiect rezidențial, avem lucruri de învățat, lucruri cu care să rămânem. Aș descrie fiecare proiect așa: evoluție.

 

 

 

 

Cum arată casa viitorului?

Prietenoasă cu mediul înconjurător și foarte bine gadget-izată. 

 

 

 

 

Zece întrebări rapide

 

1. Orașul în care ți-ar fi plăcut să stai… Geneva;

2. Cea mai frumoasă clădire pe care ai văzut-o este… orice clădire semnată Zaha Hadid;

3. Melodia pe care ai ascultat-o ultima oară este… Depeche Mode - Enjoy the silence, Live from Berlin;

4. Cel mai recent film pe care l-ai văzut (și ți-a plăcut) este… revăzut, „Fracture” cu Anthony Hopkins;

5. Cartea ta de căpătâi este… Dan Brown, Origini;

6. Nu pleci niciodată de acasă fără… să am un țel clar în ziua respectivă; poate că este o etapă dintr-un proiect care trebuie finalizată, poate că sunt cursuri în ziua respectivă, poate este un webinar; în fiecare zi trebuie încheiat un mic, mic capitol evolutiv;

7. Cățel sau pisică… Îmi plac și cățeii și pisicile însă dacă trebuie să aleg… am deja un cățel, Hugo;

8. Te enervează… neseriozitatea;

9. Nu ai face niciodată… nu aș face rău în mod voit;

10. Ești fericit atunci când… atunci când învăț lucruri noi și când îi învăț și pe alții chestiuni pe care eu le stăpânesc bine, iar în viața privată atunci când am persoana/persoanele potrivite lângă mine.