Se spune că nimic nu e întâmplător pe lumea aceasta. Nici întâlnirea mea cu Andreea Mureșan nu a fost, acum aproape un deceniu și jumătate. Am învățat împreună cu ea, alături de ea și de la ea, am crescut profesional, pentru că mi-a fost alături în deciziile semnificative, pentru că e o persoană a cărei integritate și simț civic nu pot fi combătute și pentru că este un mentor și o mamă desăvârșită.

Andreea e unică și irepetabilă, este directă și uneori incomodă, dacă nu rezonezi la tot ce ține de deontologie profesională și la principii morale foarte clare. Oricine ar trebui să aibă o Andreea în viața sa, dacă vrea să aibă acces la toate informațiile, din toate domeniile, din toate timpurile. Andreea Mureșan este o enciclopedie (și zicând asta, mi-e teamă că am spus prea puțin).

INTERVIU DE ILEANA RĂDUCANU

În cadrul Webinarului Live Online DESIGN YOUR LIFE, Andreea va aborda tema: „Ce este frumos în designul interior?”

Detalii aici.

Cum te-ai descrie, dacă te-ar întreba Toader, fiul tău mai mic? Dar dacă ar trebui să-i răspunzi Sarei sau Ilincăi?

Lui Toader i-aș spune despre mine că sunt cam fricoasă și puțin leneșă. Și că e ok să fiu așa. Și că asta nu mă împiedică nici să muncesc mult, nici să am curaj la nevoie.

Sarei? Nu știu ce i-aș răspunde. Probabil ceea ce știe deja: că nu reușesc mereu să arăt ce simt și că nu pot lua nimic înapoi, oricât aș vrea, din ceea ce ar fi de luat înapoi.

Ilincăi i-aș răspunde probabil că sunt un om în cel mai bun moment al vieții sale. Gândesc ceea ce gândesc, spun ceea ce spun, arăt cum arăt, am vârsta pe care o am, fac greșelile pe care le fac, iubesc cum iubesc și, la sfârșitul fiecărei zile, sunt ok cu toate astea.

Când ai știut că o să fii designer de interior?

Când am ținut prima oară în mână o revistă Maison et Jardin. În 1990.

Ce trebuie să știe un potențial beneficiar al conceptelor create de tine?

Că nu voi încerca să îl/o conving de nimic. Am depășit acel moment, în care sufeream că este măcelărit proiectul pe parcurs. Acum știu mai bine: casele altora nu sunt operele mele artistice. Clienții mei pot să facă așa cum le spun și să iasă bine sau pot să facă exact cum vor ei. Și să își asume rezultatele. Pentru mine, la sfârșitul zilei, nu se schimbă nimic.

Câte proiecte ai adunat până acum?

Greu de zis. Câteva sute, sigur.

Cum ai ajuns în ipostaza de profesor? Ți-ai imaginat vreodată că o să fii profesor?

Profesoara mea de engleză din liceu mi-a spus că ar trebui să mă fac profesor și mi s-a părut amuzant că se putea gândi la așa ceva. Acum fac facultatea de științele educației, o fi știut ea ceva. Nu sunt profesor, nu mă consider profesor, eu asociez cuvântul cu altceva. Mă consider ghid, trainer, îndrumător.

Tu mi-ai propus, acum tare mulți ani, să concepem un curs de design interior împreună. Și asta am făcut. Și a fost începutul unei mici revoluții de care sunt tare mândră – acum sunt zeci de cursuri pe piață, sute de designeri în România și simt că acolo, la baza acestui fenomen, e și cărămida pusă de mine.

Dacă ai fi în postura de a da o lege. Una singură. Care ar fi?

Aș da o lege care să îmi interzică mie să mai fur din timpul alor mei. Că eu sunt un om care respectă legile, deci probabil ar funcționa.

Cum arăta cea mai frumoasă casă în care ai intrat vreodată?

Fiecare casă în care am locuit mi s-a părut cea mai frumoasă. Casa noastră din Mora. Casa bunicii mele din Prahova. Apartamentele în care am stat de-a lungul timpului. Apartamentul în care stăm acum, mic, înghesuit, cu finisajele și instalațiile din 1969. Orice casă cu pisici și cărți și ferestre mari și podele vechi e frumoasă pentru mine.

Există o rețetă a designului de interior?

Dacă există, eu nu am găsit-o încă. O tot caut.

Care e cea mai frecventă întrebare pe care o primești de la beneficiari?

Cum mascăm țeava asta de gaze?

Și care e întrebarea cea mai frecventă la care poți să spui din capul locului că nu ai răspuns?

În ultimele 12 luni au fost două: cât o să coste și când se termină. Totul e în schimbare și imprecizii de la o vreme.

Cum poți greși în designul de interior?

Greșim când facem ca alții. Când ascultăm de trend. Când punem în casele noastre obiecte care nu înseamnă nimic pentru noi. Și într-un milion de alte moduri.

Cum ai defini kitschul în contextul interioarelor din România?

Pentru mine kitsch e o casă în care totul e nou, nu există cărți, nu există artă (nici măcar desenele naive ale copiilor), nu există obiecte personale, cu sens și istorie. Asta mi se pare definitoriu pentru majoritatea caselor pe care le văd. Pe locul doi, ar fi păcatul supraasortării.

Clienți buni/clienți răi sau designeri buni/designeri răi?

Și, și. Aș adăuga o extra-categorie: bugete bune/bugete rele.

Ce ai recomanda cuiva care tocmai se pregătește să devină designer de interior?

Să citească o carte bună de istoria artei, una de istoria arhitecturii și una de psihologie. Ah, și să încerce să pună faianță. Primele sunt pentru minte. Ultima e o lecție de umilință, dacă ești nepriceput ca mine, care te învață să respecți munca altora. Iar asta e foarte important pentru că interacționăm zilnic cu oameni, cu echipe și avem tendința naturală de a le găsi altora nod în papură. Uite și un sfat: când ceva a mers prost în implementarea unui proiect și cauți vinovatul, vezi să nu fie vorba chiar despre tine.

Zece întrebări rapide

1. Orașul în care ți-ar fi plăcut să stai – Paris, pentru o vreme;
2. Cea mai frumoasă clădire pe care ai văzut-o este - o culă aflată la momentul respectiv în restaurare;
3. Melodia pe care ai ascultat-o ultima oară este - I’d Rather Go Blind, Etta James;
4. Cel mai recent film pe care l-ai văzut (și ți-a plăcut) este - un serial, Homeland. Cel mai mult mi-a plăcut că avea multe episode, nu am răbdare să aștept să se filmeze continuări.
5. Cartea ta de căpătâi este – acum, acum, pe noptiera mea sunt câteva cărți de pedagogie. Carte de căpătâi nu știu să am sau sunt prea multe.
6. Nu pleci niciodată de acasă fără – fără să mă întorc din drum cel puțin o dată
7. Cățel sau pisică – căței și pisici (pluralul e important aici);
8. Te enervează - multe și mărunte, mai mereu. Dar mă scot din minți minciunile și lipsa de cuvânt.
9. Nu ai face niciodată – rău cu bună-știință;
10. Ești fericită atunci când – sunt fericită când sunt cu toți ai mei sau cu oricare dintre ei. Am momente de fericire în fiecare zi și asta, cred, e tot ce contează.

ÎNSCRIE-TE ACUM: