Oh, DA! Arhitectură la mare altitudine: cele mai frumoase 5 refugii montane din țară
În această vară tocmai a fost finalizat un nou refugiu montan, Refugiul Scara, din munții Făgăraș, un proiect ambițios. Refugiul este cel mai recent din lista noilor refugii sustenabile ridicate în ultimii câțiva ani.
Numărul lor nu se ridică deocamdată la capacitatea nevoilor din teren. Cu toate acestea, eforturile s-au îndreptat tot mai mult către o atitudine de o responsabilitate civică proactivă: aceea de a construi puncte de imediată necesitate, care să asigure, în același timp, și un anumit nivel de confort fizic și emoțional.
Pentru că este o diferență uriașă pentru călătorul obosit sau aflat în dificultate dacă face un popas într-un loc lăsat în voia sorții sau unul curat, primitor, atent la nevoile sale, dar și ale mediului.
Provocările arhitecturale într-un astfel de mediu sunt numeroase și fiecare detaliu trebuie să fie atent gândit. Altitudinea implică transportul materialelor cu avionul, fapt care la rândul său impune limite de greutate, dar și financiare. Materialele sunt, deci, alese astfel încât să fie ușor de transportat, ușor de montat, dar, în același timp, să rezistente condițiilor meteo extreme, să fie sustenabile și cât mai funcționale în contextul unui tranzit destul de mare de oameni.
Acest nivel de detaliu înseamnă un strâns proces colaborativ, care a apărut cumva firesc între arhitecți, ingineri, salvamontiști, piloți, iubitori de munte, pentru că toți s-au adunat în jurul pasiunii lor pentru munte și frumos. Acest interes autentic face face ca cele top 5 refugii să fie cu totul diferite față de o construcție convențională.
Refugiul Scara, 2023
Este contruit în locul vechiului refugiu, la o altitudine de 2146 m, în Șaua Scării, în vecinătatea Vârfului Negoiu (2535m) și a Custurii Sărați, într-o zonă de bandă roșie, una dintre cele mai expuse și dificile zone din Munții Făgăraș.
Are o suprafață de 36 mp și o capacitate să adăpostească 15-18 persoane. Refugiul este amplasat perpendicular pe pantă, iar forma lui este inspirată din tenta unui cort montan, cu o bază solidă și colțuri bine ancorate în pământ, precizează Asociația Montană Carpați. Proiectarea lui a ținut cont de datele de la stațiile meteo vecine și de la echipele Salvamont, dar și de direcția vântului sau de stratul de zăpadă. Astfel încât, este mai înalt în partea de sud-vest, în zona iluminatorului, pe unde se face intrarea și mai jos în partea de nord-est, care este și direcția dominantă a vânturilor.
Spațiul este împărțit în 2 zone funcționale: vestibulul, care este și tampon termic, împreună cu spațiul comun de luat masa sunt în zonele mai înalte, unde poți sta în picioare și este mai aerisit. Zona de dormit este mai joasă, și răspunde nevoii de a sta culcușit atunci când singura sursă de căldură este propriul corp. Repirațiile oamenilor și căldura corpurilor lor vor încălzi mai ușor acest spațiu mic și vor face ca noaptea să treacă ușor.
Pe lângă nevoile de bază de adăpostire, arhitectele Anca Loghin și Ana Chiprian spun că și-au dorit și un element care să anime locul și acesta este luminatorul pentru că lumina și aportul solar sunt lucruri importante pentru fiecare spațiu. Luminatorul devine orologiu pe timp de zi și fereastră către stele pe timp de noapte.
Refugiul are o infrastructură metalică și o suprastructură de lemn, este dotat cu panouri fotovoltaice care asigură lumină și posibilitatea de a folosi prize USB, are camere de supraveghere și paratrăsnet.
Implementare: Asociația Montană Carpați și Asociația Implicat pentru Munte
Arhitectură: Anca Loghin, Ana Chiprian, Florin Florescu și George Ursache
Structuri metalice: Mectrade Service SRL
Structuri lemn Timberframe: ERGIO – Wooden Constructions
Învelitoarea și accesoriile refugiului: Metigla
Voluntari: arhitecți, ingineri, studenți arhitecți, salvamontiști, oameni de munte
Fotografii: AMC
Refugiul Călțun, 2014
Este amplasat pe creasta Munților Făgăraș, pe traseul principal de creastă între Bâlea Lac și Urieșul Negoiu, la altitudinea de 2160 de m, în apropierea lacului glaciar Călțun.
Este primul refugiu ridicat în această zonă, în 2014 și definitivat în 2015. Creasta Munților Făgăraș, care cuprinde 80 km lungime și trece prin trei vârfuri peste 2500 m, Negoiu (2535), Viștea Mare (2527) și Moldoveanu (2544) . Este o zonă critică cu traseu pe bandă roșie care avea mare nevoie de astfel de puncte de siguranță. Acest prim refugiu a devenit un model și un standard pentru modul de a construi refugii performante în zone extreme. Arhitectele noului refugiu Scara mărturisesc că au fost inspirate de echipa arhitectului Marius Miclăuș.
Refugiul are 37.5 mp și o capacitate de 19 locuri de dormit pentru turiști și 3 pentru Salvamont și este împărțit în trei zone: spațiul de gătit, spațiul de dormit, împreună cu cel de mâncat și camera salvamontului, detașată de interiorul comun. Interiorul este construit din structuri din lemn CLT (Cross Laminated Timber), o structură extrem de rezistentă obținută prin lipirea lemnului la 90 de grade. Lemnul, la fel ca și în cazul refugiului Scara, oferă un finisaj plăcut în interior, dar mai ales ajută la transferul termic. La exterior, învelișul este din tablă de aluminiu, într-o culoare ce se aseamănă cu lichenii din jur.
Acest tip de construcție modulară devine versatil prin natura sa și poate deveni o metodă utilă de montaj de precizie și în alte condiții neprielnice similare. Materialele au fost transportate cu elicopterul montate în doar 5 ore.
Marius Miclăuș și-a dorit ca acest obiect/container să devină un far pentru cei aflați în dificultate, dar să se integreze cu modestie în spațiul din jur. Prin aspectul său auster, refugiul are o dimensiune aproape sacră, care vorbește la un nivel profund despre relația cu natura a celor care au participat la proiect.
Spațiul este practic și funcțional, pregătit să rezolve problemele imediate ale călătorilor. Este dotat cu panouri fotovoltaice, care asigură iluminarea pe timp de noapte, are cuie pentru hamace, masă și banchetă de lemn, iar pentru timp de iarnă, scara și balustrada permit accesul în refugiu pe hublou dacă zăpada acoperă refugiul.
Concept și arhitectură – Archaeus ltd. / arh. Marius Miclăuș
Colaboratori: arh. Ovidiu Bălan, arh. Paula Ivan, studenți – Maria Andrecencu, Raluca Nicoleta Ciobanu și Raul Andronache
Structură metal: Path’s Rout / ing. Cornel Farcaș
Structură CLT: Inginerie Creativă / ing. Marius Șoflete
Pilot / Ministerul Aviației : Comandant Nicolae Chiriță și echipajul
Fotografii: Ovidiu Micsa, Dan Purice, Alexandru Buftea, Marius Miclăuș
Refugiul CAR Muntele Mare, 2021
Este construit în 2021 la aproximativ 1800 m, pe Muntele Mare. Este primul refugiu montan construit în județul Cluj. Are o capacitate mai mare față de refugiile de pe creastă, pentru că aici vegetația este mai bogată, vânturile nu sunt atât de puternice și permit o construcție mai înaltă. Are mai degrabă aspectul unei mici cabane la munte, pe o structură de lemn, triunghiulară, cu acoperișul acoperit cu tablă.
Refugiul este dublu etajat, zona de sus, mai îngustă, fiind destinată zonei de dormit, iar cel de jos, zonei de luat masa.
Implementat de: Betfair Romania Development, Clubul Alpin Român Filiala Cluj
Parteneri: Salvamont-Salvaspeo Cluj, CERT Transilvania, Primăria Valea Ierii
Fotografii: Clubul Alpin Român Filiala Cluj
2 refugii montane în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, 2021
În vara anului 2021 au fost construite două refugii montane, care au nu numai rol de adăpostire cum este în general menirea acestora, ci sunt și punct de belvedere sau cabină foto. Scopul lor a fost să servească unei infrastructuri pentru turism montan în siguranță și să atragă turiști în această zonă. De altfel, și traseele care ajung la cele două refugii sunt amenajate ca niște trasee educative, de-a lungul cărora întâlnești panouri informative despre geologie, geomorfologie, flora şi fauna zonei.
Cele două refugii sunt amplasate la 1100 m pe Muntele Piatra Poienii, respectiv 1200 m, pe muntele Ucigașul.
Refugiul Piatra Poenii oferă o amplă vedere asupra Pietrei Altarului, în faţă, iar din lateral se vede Suhardul Mic şi partea din Cheile Bicazului care conduce spre staţiunea Lacu Roşu.
Refugiile au fost construite modular pentru a putea fi transportate mai ușor, cu toate că și așa, transportul cu elicopterul și amplasarea lor la punct fix a fost extrem de anevoioasă. Construcțiile au structură din aluminiu și lemn şi au fost ridicate pe o platformă de lemn ancorată în stâncă. Învelirea refugiului s-a realizat din șindrilă metalică.
În Refugiul Ucigașul interiorul este gândit să fie primitor, asemenea unei mici căbănuțe, nu are austeritatea refugiilor de pe creastă. Există un pat suprapus, o masă cu băncuțe și chiar o mică bibliotecă încastrată în structura metalică alături de două beenbag-uri în care poți să te relaxezi citind sau admirând priveliștea. Punctul principal de atracție în ambele refugii este, bineînțeles, deschiderea panoramică oferită de geamul ce acoperă întregul perete în cazul refugiului Ucigașul sau devine un culoar vitrat, în cazul refugiului Piatra Poienii.
Implementare: Asociaţia „Gyilkosto Adventure”, din Gheorgheni, în colaborare cu Serviciul Salvamont Salvaspeo al Consiliului Judeţean Harghita şi în parteneriat cu Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş.
Proiectant: Lukács Lehel
Contractor: Lukács Manufacture Srl
Fotografii: Salvamont Harghita