Un weekend la Verona
Într-o eră a city break-urilor inopinate și a vacanțelor last minute, relativ ieftine și la îndemână, poți încropi, în fugă, un rucsac sau un bagaj de mână cu gândul că poți evada din rutina zilnică pentru a schimba puțin aerul. Orașele Europei sunt încântătoare gazde pentru astfel de mici escapade. Lecția de civilitate, de curățenie, de normalitate și, nu în ultimul rând, de cultură, se poate lua, astfel, și cu porția.
TEXT DE ROMANA MANIU BĂLAN*
(* text scris înainte de pandemie!)
Acum câteva zile am decis să răspund invitației unei mici companii low-cost, dar cu ambiții mari – Ernest Airlines, care inaugura o nouă cursă pe ruta Bucuresti-Verona. Cum orașul Verona rezonează în mintea noastră automat cu un soi de romantism gregar, mi-am facut de îndată bagajul și am plecat la aeroport. Șampanie, muzică, tort, stewardese tinere și frumoase, decolare de pe Henri Coandă pe o ploaie torențială (foarte bine, căci s-a proclamat cum că ar fi cu noroc!), aterizare lină dupa 2 ore si… buongiorno Verona!
Verona. Repet: Veˈroːna. Cântați-i numele. Sună ca și cum ți-ai înmuia glasul într-o arie cu o perfectă armonie fonică. M-am întrebat, evident, ce anume mă va încânta mai mult în cele 3 zile? Candoarea ficțiunii legate de povestea Julietei și a lui Romeo? Străduțele și piațetele patinate de vreme, dar însuflețite de culoare? Sau veritatea vestigiilor antice și medievale, fabulos conservate?
Împrejmuită de ziduri înalte și vestigii seculare, Verona te poartă pe langă prăvălioare moderne cu iz vechi, aliniate pe străduțe medievale cu influențe venețiene. Piațetele pietruite, statuetele și fântânile sale romantice, porțile impresionante din lemn masiv sau basoreliefurile clădirilor, sunt angrenajul unui freamăt vivant, dar tihnit. Antic, medieval, renaștere, baroc. Piazza Bra, Piazza del Erbe, fructe, vechituri, balcoane, atmosferă universală citadină. Ponte Pietra. Arena. Castelvecchio. Arhitectura. Design.
La un moment dat, pașii m-au purtat pe langă o frizerie, care părea desprinsă dintr-un film de Giuseppe Tornatore, căci frizerul cânta de mama focului un fel de o sole mio, înveselind trecătorii. Însă, ajunsă în inima centrului istoric, am dat de Piazza dei Signori (cunoscută și ca Piazza Dante), unde se află una dintre cele mai elegante locații ale orașului: hotelul Allegroitalia Lords Of Verona.
Palatul medieval mi-a atras atenția prin splendoarea renovării exterioare, chiar dacă intervenția relevantă se observă la interior, acolo unde sunt amenajate 32 de apartamente futuriste, dotate cu cea mai modernă tehnologie AAL (Ambient Assited Living).
Practic, combinația frapantă dintre vechi și nou are acea notă aparte, care distinge Italia în lume. În proiect a fost angrenat arhitectul Simone Micheli, cel care a realizat designul interior și iluminatul, precum și mobilierul contemporan, conceput împreună cu SCAB Design – o firmă de mobilier cu peste 60 de ani de tradiție. Colaborarea dintre arhitect și SCAB a dat naștere unei colecții numite You & Me – un frumos dialog între vechi și nou, o reprezentare a dinamismului, a confortului, cu o tușă elegantă adusă din anii ’50. Ca în fiecare proiect, arhitectul s-a preocupat în detaliu de orice colțisor, de orice mâner, scaun, sau undă de lumină. Peste tot se îmbină între ele culorile perlate, platinate, lemnul de fag alb – toate proiectate pe un fond de nuanțe gri.
Fotografii: Jürgen Eheim
Pe una din străduțele ce aparțin Patrimoniului Mondial UNESCO, am dat de o unul dintre cele mai frumoase magazine Roche Bobois. Canapeaua Mah Jong, creată de Hans Hopfer în 1971, era imbracată minunat de Kenzo Takada, iar fotoliul Consonance, sau transparentele AVA Chairs, poposeau în câte un spațiu fabulos amenajat.
Dar cea mai frumoasă priveliște din Verona este amfiteatrul Arena. Știați că a fost construit cu aproape 50 de ani înaintea Collosseum-ului din Roma? Și că este unul dintre cele mai mari și mai bine conservate amfiteatre din Italia? Astăzi, spectacole monumentale de operă produse pentru faimoase festivaluri de operă au loc aici în fiecare an. Iar pe agenda programului, în acea sâmbătă, era Aida, în regia maestrului Franco Zefirelli.
Chiar dacă am mai vazut Aida, parcă niciodată nu am savurat povestea faraonică mai plenar ca în acea seară reavănă, de pe acele pietre antice, încălzite de același soare de acum 2000 de ani.
Dacă aveți timp vara asta, până pe 1 septembrie, puteți găsi în program Carmen, Nabucco sau Turandot. Dacă plecați vineri cu Ernest Airlines, aveți șansa de a vedea în weekend unul dintre spectacole. Găsiți programul festivalului aici: https://www.arena.it/arena/en
Și prețurile biletelor sunt absolut rezonabile, căci se pot procura începând cu 26 Euro.
Iar după o asemenea experiență, Verona îți lasă un gust catifelat și aproape în întregime supus dorinței de a reveni.
Dacă am mâncat paste? Sau gelato? Sau dacă am băut prosecco? Excesul nu m-a ocolit!
Dar, ar fi fost păcat să am rețineri. Poate puțin la shopping, recunosc. Cu zâmbetul pe buze.