L-am întrebat cum definește pictura printr-un cuvânt. A răspuns simplu: „Emoție.”

Îl cunosc pe Amirou de atâția ani, încât nici nu mai știu cum am descoperit lucrările lui și universul Dialloart. Știu că în august, acum vreo patru ani, mi-a oferit trei schițe de-ale sale, fără să aibă habar că în câteva zile urma să fie ziua mea; două cu Brâncuși și una cu Frida Kahlo. Știu că am plâns în ziua aia de bucurie. Și știu că, după toți acești ani, încă mă fascinează puterea lui de exprimare, impactul picturilor sale și stilul inconfundabil. Nu ai cum să intri într-o cameră în care se regăsește un tablou semnat Dialloart și să nu-l recunoști. Nici nu trebuie să știi de ce. Arta nu trebuie înțeleasă și nu îți este datoare cu nicio explicație – trebuie doar să te facă să simți ceva.

Interviu de Ioana Mocanu
Foto: DialloArt

Cum spuneam și într-un articol precedent, tot ceea ce se simte poartă numele de artă. Nu cunoști artistul prin artă, ci te cunoști pe tine însuți prin arta sa. Fiindcă arta e verb pentru artist și e substantiv pentru cel ce-o simte, exact cum spunea Degas: „Arta nu este ceea ce se vede, ci ceea ce îi faci pe alții să vadă.” („L’Art n’est pas ce que vous voyez, mais ce que vous faites voir aux autres.”)

Dincolo de arta de a picta, Amirou e un om pe care îl prețuiesc extrem de mult pentru arta de a fi. E un om care nu vorbește mult despre sine (decât prin pictură) și, pentru că aproape că mă enervează modestia lui, am încercat să vă fac și vouă cunoștință cu omul din spatele Dialloart, prin câteva întrebări:

Cum ai descoperit pasiunea pentru pictură? Ai avut un mentor care te-a inspirat să alegi acest drum?

Primesc foarte des întrebarea asta, și, deși primul răspuns a fost, poate, din lejeritate, ascundea și un mare adevăr - am făcut primul tablou la dorința unui prieten. Pofta de a desena era, însă, mult mai veche. Daca dau toate foile astea de ceapă deoparte, realizez că inspirația mea vine, totuși, de când eram copil și îmi priveam bunicul lucrând. El era zugrav. De multe ori mă lua cu el și priveam mirat cum combina culorile, cum descoperea nuanțe noi. Avea ceva inovator în ceea ce făcea și cred că asta mi-a stimulat latura creativă. Îi mulțumesc "şi" pentru asta.

Ce te inspiră? Care sunt artiștii care au marcat parcursul tău, stilul de a te exprima?

La fiecare pas găsim ceva ca să ne inspire. Miracolul este filtrul pe care îl avem fiecare și modul în care acesta permite inspirației să ne lumineze. Nu cred ca exista o rețetă anume. Există, însă, un moment mai scurt decât un pocnit din degete, o clipă care face lumină acolo unde și când este nevoie, când totul devine clar și ți se desfășoară imaginea perfectă pentru tine.

Am artiști preferați si un apetit mai ales pentru arta urbană. Mă simt conectat la tot ce înseamnă urban, pentru că amintirile și chiar prezentul meu sunt legate de oraș.

Ce mesaj vrei să transmiți prin pictura ta? Care este crezul tău artistic?

O pictură este ca o melodie. Iți place sau nu. Nu e nevoie să cunoști notele. Nu ai nevoie de o pregătire. Pictura este pentru toți, trebuie doar să te lași purtat de instinct. Dacă simți nevoia sa diseci mai mult o lucrare, o vei face în interiorul tău, fără să-ți dai seama.

Eu pictez pentru mine, dar pictez și pentru oameni. Încerc să ofer șansa privitorului să-și compună singur imaginea care a trecut prin multe etape si layere de construcție, prin compunere și descompunere. Finalul fiind unul peste care timpul a lăsat urme adânci, te provoacă să găsești frumosul dintr-un ansamblu de amintiri.

Poate este prea mult și prea devreme să spun că îmi doresc să las ceva frumos în urmă, dar mi-ar plăcea ca lucrările mele să trezească măcar o fărâmă de emoție. Asta înseamnă că e bine.

„Arta este peste tot. Este în hainele pe care le îmbraci, în ceasul de la mână, în simplul inel purtat pe deget, până și în modul în care vorbim. Nu trebuie să fii o persoană educată pentru a digera arta. Dar arta te poate educa.”

Ce rol are arta în viața unui om, în societate, istorie etc.?

Depinde de om... Rolul artei este unul major, dar poate pentru unii, artiștii sunt doar niște visători. Mulți nu știu că se bucură de artă poate în mod involuntar. Ea este peste tot. Este în hainele pe care le îmbraci, în ceasul de la mână, în simplul inel purtat pe deget, până și în modul în care vorbim. Nu trebuie să fii o persoană educată pentru a digera arta. Dar arta te poate educa.

Portretul Cesáriei Évora este unul dintre cele mai speciale tablouri ale sale, fiind și un mare fan al artistei. În 2010 a cunoscut-o personal, cu ocazia ultimului său concert în România și i l-a oferit drept recunoștință pentru muzica pe care Cesária a oferit-o, de-a lungul timpului, lumii. „Muzica mă relaxează și mă stimulează în același timp.” (Amirou Diallo)

Un artist nu trebuie să fie preocupat de a vinde, ci de a oferi celorlalți bucăți din sine însuși, prin creația sa. Arta este o parte din tine pe care o lași celorlalți, lumii.

Cu ce obstacole se confruntă cel mai mult artiștii și întreaga industrie creativă?

Este greu eu să fii boem 24/24h - așa cum, probabil, te vad ceilalți.

Obstacole sunt, dar nu ajută să le amintesc. Important este ca, atunci când simți că nu mai poți sau că ai atins o limită, să te mai forțezi puțin și sa-ți demonstrezi ca poți face mai mult.

Dacă ar fi, totuși, să menționez un minus pe care cu siguranță îl simte orice artist, ar fi acela că nu există directori de imagine sau PR în artă. Sau nu atât cât ar fi nevoie. E mult mai greu pentru un pictor să se promoveze fără o persoană care să facă asta, fiindcă nu-i mai rămâne timp pentru creație și ajunge să fie permanent într-o fugă după clienți sau negocieri și tot felul de lucruri care nu au legătură cu scopul lui, ca artist. Un artist nu trebuie să fie preocupat de a vinde, ci de a oferi celorlalți bucăți din sine însuși, prin creația sa. Arta este o parte din tine pe care o lași celorlalți, lumii.

Aici intervine și faptul că artiștii sunt văzuți ca niște oameni care fac ceea ce fac din pasiune, fără ca ceilalți să se gândească la faptul că, de fapt, din asta trăiesc. De aceea, cred că ar fi utilă o interfață care să promoveze artiștii și să se ocupe de imaginea lor, cum există în industria muzicală, de exemplu.

Ce îți place cel mai mult la România? Te-ai gândit vreodată să te stabilești într-o altă țară?

Îmi place țara asta cu toate paradoxurile ei. Oricât de mult mi-ar plăcea să călătoresc și să văd și alte țări, nu aș pleca definitiv din România. E un sentiment plăcut să știu că mă pot întoarce aici. E ca atunci când știi că, la finalul zilei, te întorci acasă.

Îmi place evoluția, dar iubesc arhaicul. Și, deși oamenii s-au schimbat destul de mult în ultimul timp, încerc să-i văd așa cum mi-i amintesc din copilărie, când ne toleram mai mult unii pe ceilalți. Cred că asta uită oamenii din ce în ce mai mult. Din acest motiv, cred ca mă apropii din ce în ce mai mult de zona Sighișoarei, unde îmi regăsesc liniștea ori de cate ori simt nevoia.

Care este proiectul tău artistic preferat pe care l-ai derulat până acum?

În urmă cu câțiva ani, am început un proiect cu BMW care mi-a adus multe satisfacții. Momentul în care am dezvelit un Mini Cooper colantat cu o lucrare făcută de mine cu portretul lui Brâncuși va rămâne în mintea mea pentru totdeauna. A fost mișto.

Unde te pot găsi iubitorii de pictură și cum pot lua legătura cu tine?

Cea mai accesibila modalitate ar fi pe pagina mea www.dialloart.com sau cele de pe Instagram si Facebook unde mă găsiți cu un simplu "dialloart".

Sper să reușesc să fac o expoziție într-un spațiu neconvențional în curând și atunci voi anunța toate detaliile.