Alma Hanganu și Stanca Manoleanu sunt cele două artiste care au imaginat și făcut posibilă existența L’Amphitheatro, un spațiu expozițional și de reunire a comunității creative, situat într-o clădire spectaculoasă din Bucureștiul antebelic, unde fiecare întâlnire promite să fie o poveste din care nu mai vrei să pleci.

Sursa foto: L’Amphitheatro

Oh, DA!: Cine sunt Alma și Stanca și ce vise aveau să vă aducă astăzi aici ?

A: Sunt Alma Hanganu si reprezint jumătate din echipa entuziastă L’Amphitheatro, un centru cultural care încurajează și susține artiștii din domenii variate ale artelor, precum muzica, pictura, sculptura, grafica, arta decorativă, designul de produs și nu numai.

Ca educație și formare, sunt un profesionist în resurse umane, promotor al principiilor de Agile Project Management, de Coaching și Consultanță, având o experiență de peste 15 ani în industria Resurselor Umane și a industriei IT. Ca suflet, sunt un artist fotograf pasionat care surprinde zâmbete și se joacă cu lumină, explorând emoții.

Copil fiind, visam să devin polițist, urmăream un serial cu detectivi și personajul principal avea un câine lup ca partener, iar cum ai mei nu îngăduiau prezența unui animal în casă, consideram ca aici era cheia.

Astăzi visez să transpunem viziunea noastră și în realitate, să creăm din L’Amphitheatro un spațiu efervescent, care să reunească oameni faini și creativi din toate industriile, un loc de unde nu-ți vine să mai pleci acasă. Probabil o îmbinare între profilul de detectiv aspirant și cel de fotograf, dar cu certitudine entuziasmul m-a adus aici :)

 

S: Sunt Stanca Manoleanu, artist de când mă știu! Crescând într-o familie de muzicieni, cu bunici de nații diferite, am terminat atât pianul cât și canto, ca studii, iar în prezent sunt artist liric, mai precis soprano la Opera Națională București, colaborând cu foarte multe alte instituții din țară și străinătate.

Trăind mereu într-un mediu artistic, a face muzică mi se părea ceva absolut normal (aveam o disciplină de studiu de mică de la 6 ani – școală, studiu, somn, școală, studiu, somn...) de aceea, îmi doream să fac o mie de alte lucruri noi, să explorez cu mintea cum ar fi să fiu matematician, jurnalist, istoric, chiar și diplomat. Dar, toate aceste idei, se dispersau repede în neant, pentru că sufletul meu a fost, este și va fi mereu în muzică și în tot ceea ce înseamnă artă.

Ca vis, pe langă muzică, mi-aș dori să fac actorie în adevăratul sens al cuvântului. În facultate ai parte de câteva cursuri excepționale de actorie, pentru a te ajuta să interpretezi cât mai bine personajele din operă, dar mi-aș dori să parcurg mult mai intens această artă, și sper să am puțin talent, acolo, o fărâmă.

Sursa foto: L’Amphitheatro

Oh, DA!: Cum a apărut ideea acestui spațiu creativ? 

A: Stanca a fost cheia care a deschis regatul și urnit munții la Mahomed :) o dimineață în luna lui cuptor, ora 8:00 mai precis, o întrebare îndemn la care Alma a răspuns prompt Oh, Da! O invitație în a expune în debut câteva portrete surprinse de lentila ei, în cadrul unui recital de pian si violă, în aroma de cafea proaspăt măcinată, totul sub acoperișul unei case emblematice antebelice din zona Mântuleasa, ridicată sub bagheta arhitectului celebru Ernest Doneaud. De aici începe să se scrie istoria... :)

S: Eu aș adăuga și că această casă ne-a chemat la ea și ne-a unit în adevăratul sens al cuvântului. Păstrez în minte foarte proaspăt primul gând avut atunci când am trecut pentru prima oară prin fața ei... „Doamne, cum ar fi...?”, până la telefonul acela neașteptat dintr-o dimineață superbă de vară în care am primit mesajul „Casa este pentru dumneavoastră!”. 

De aceea, considerăm că ea este cea care ne cheamă, ne dă idei, adună oameni super faini, iar tot ceea ce se petrece înăuntru capătă o energie fantastică, totul devine magic, dar foarte intim în același timp.

 

PS: trebuie să vină toată lumea să admire fotografiile Almei..., nu vă dau mai multe detalii, dar vă pot spune doar atât: sunt minunate!

Sursa foto: L’Amphitheatro

Oh, DA!: Cum v-ați cunoscut?

A.: Pe lângă optimismul incurabil care ne-a adus împreună, ne leagă și relația de verișoare, dar nu ne întrebați gradul că ne puneți în dificultate, deseori am “săpat” arhivele și n-am ajuns la un rezultat :)

S: Doresc să completez că deloc întâmplător această casă ne-a reunit optimismul și mie una mi-a adăugat o bucurie zilnică, aceea de a petrece timp alături de o persoană absolut minunată, cu o forță și energie combinată cu candoare, și mereu cu un zâmbet sincer.

 

Oh, DA!: Ce v-ați propus cu acest spațiu?

A.: Vedem prin L’Amphitheatro un centru cultural, care să încurajeaze și să susțină artiștii din domenii variate ale artelor, precum muzica, pictura, sculptura, grafica, arta decorativă, designul de produs și nu numai.

Această bijuterie arhitecturală în care este situat hub-ul poate de asemenea găzdui petreceri corporative sau private, atât în sălile interioare cât și pe terasa ofertantă, unde din experiența noastră orice întâlnire se transformă într-un șir perpetuu de povești care adună oamenii dintre cei mai faini.

 

Sursa foto: L’Amphitheatro

S: Ca și Alma, îmi doresc ca acest spațiu să devină un loc emblematic al artiștilor din toate domeniile. Un loc în care un artist se simte în siguranță, unde știe că se poate exprima liber și știe că este apreciat din toate punctele de vedere. Este foarte important ca un artist să fie impulsionat printr-o aleasă considerație.

Este un imbold dat artistului pentru a se dezvălui, a se descoperi, și a dobândi o forță creatoare pentru a continua. La fel de important pentru un artist este șă primească nu numai o șansă, ci mai multe. Astfel, îi dai voie să evolueze, să-și hrănească eul artistic și de asemenea să poată ajunge în situația de a ghida alți viitori artiști, un alt lucru extrem de important, pe langă actul pedagogic, de a se înțelege mai bine ca artist.

Văd în acest spațiu formându-se o comunitate puternică între public și artiști, un loc unde atunci când pășești pe primele trepte, să ai senzația că intri într-o poveste de unde nu mai vrei să pleci. O comuniune între spectatori și artiști, o lume proprie.

Sursa foto: L’Amphitheatro

Oh, DA!: Ce evenimente s-au întâmplat până acum aici?

A. & S.: Recitaluri de camera în acorduri de pian și violă, ne-am afiliat circuitului Nopții Albe a Galeriilor, unde galeria i-a găzduit pe George Dragomir Turia cu ale sale sculpturi iconice, precum și „Cele Cinci Elemente ale Naturii”, în viziunea pensulei Mădălinei Mihai, capturi de lumină în portrete alb-negru, cu expoziția de fotografie „Zâmbete”, instalația artistului mexican Julio Cesar Rivera, cu a sa expoziție dedicată „Dia de Muertos”, un spectacol despre omenescul din noi unde trei artiști efervescenți (Andrei Bratu, Bogdan Costache și Iulian Sfircea) au reunit texte din întreaga operă a lui Caragiale și au surprins esența umorului său de neegalat… și acesta este doar începutul. :)

 

Oh, DA!: Care este programul până la finalul anului?

A. & S.: L’Amphitheatro va găzdui până la final de an două expoziții fotografice: un eveniment dedicat familiilor, unde Christiana Avramescu expune ale sale portrete diafane care întruchipează nou-născuți în primele momente de întâlnire cu viața, în afara cuibului mamei și un eveniment caritabil “Artists for Humanity” în cadrul căruia artiștii fotografi își propun sa redirecționeze fondurile strânse către asociația DMDCare si NeuroCare care ajută copiii diagnosticați cu distrofii musculare.

De asemenea, din sfera teatrală, vom avea un „One Man Show” excepțional, 'Nijinski', jucat de talentatul actor Filip Ristovski. Este un spectacol unde se îmbină teatrul cu dansul și, nu în ultimul rând, vocea umană cântată. Acesta este de neratat.

Pregătim, de asemenea, o serie de petreceri tematice, dar vă lăsăm sa descoperiți voi, aveți ocazia să-l întâlniți pe Marele Gatsby și alte personaje iconice.

 

Oh, DA!: Cum ați găsit numele locației?

A. & S.: A fost mai degrabă o idee firească, pentru că, prin definiția sa, un amfiteatru adună toate artele, unește publicul cu artiștii, iar pentru a nota și mai mult acestă universalitate creatoare, am combinat, atât prin scris, cât și prin pronunție, mai multe identități lingvistice.

 

Oh, DA!: Ce vă place cel mai mult la L’Amphiteatro ?

A. & S.: Spațiul este unul versatil, poate fi și cafenea, dar acomodează în egală măsură seri de bal, îmbracă haina de galerie, de teatru sau de fotografie; ce resimțim din plin este magnetismul ei, care adună oameni și naște o comunitate, de parcă am resuscitat perioada creativă interbelică.

Această bijuterie arhitecturală poate găzdui atât petreceri corporative cât și adunări private, în sălile sale interioare unde cândva dănțuiau domnițe din înalta societate, cât și pe terasa magnifică, unde orice întâlnire se transformă într-o amintire de neuitat.

Sursa foto: L’Amphitheatro

Oh, DA!: Există o poveste a casei? 

A. & S.: Povestea casei este legată de povestea zonei, zona Mantuleasa, la origine mahalaua Mântuleasa care lua ființă în perioada Brâncovenilor în afara oraşului şi avea să se dezvolte în jurul bisericii cu acelaşi nume, fiind încorporată în vatra oraşului în anul 1752. Personalități precum Mircea Eliade, Petre Țuțea, Panait Istrati sau Mircea Vulcănescu, au trăit şi în casele cu parfum parizian din aceasta celebra mahala.

Casa în sine este opera arhitectului român de origine franceză Ernest Doneaud, care a semnat și arhitectura hotelului Lido de pe Bulevardul Magheru și a multor alte reședințe particulare în stilurile eclectic, neoromanesc, Art Deco și modernist care încântă și astăzi cu farmecul lor. 

Oh, DA!: Un film pe care îl recomandați:

A: Grea decizie să mă rezum la unul singur, însă Lars von Trier m-a cucerit definitiv cu „Melancholia”.

S: „Pe aripile vântului”, „Tatăl” cu Anthony Hopkins + toate filmele cu spioni.

 

Oh, DA!: O carte pe care o recomandați:

A:  N-am respirat până nu am întors ultima pagina din “Acolo unde cântă racii”, iar limpezimea pe care mi-a insuflat-o “Outliers”(_Excepționalii_) a lui Malcolm Gladwell a setat o noua bornă în cum abordez orice nouă zi și început de orice natură.

S: Fratele meu Roman Manoleanu a scris recent o carte și sunt foarte mândră de el, iar cartea este chiar foarte bună. O recomand tuturor care vor să aprofundeze tehnica studiilor lui Chopin. Ca beletristică, recomand “Timpul ce ni s-a dat”, de Annie Bentoiu.

 

Oh, DA!: Un spectacol pe care îl recomandați:

A: Recunosc sunt biased, dar nu o puteți rata pe Stanca în rolul Anneidin Nabucco :)

S: „Tatăl” cu Victor Rebengiuc și „Lohengrin” de R. Wagner de la ONB.

 

Oh, DA!: Un loc pe care il recomandați:

A: Bike Checkinn în Bunești, locul meu de suflet, aflat pe traseul Via Transilvanica, un refugiu în inima Transilvaniei.

S: Oriunde la mare.