Într-o seară friguroasă de sfârșit de decembrie, într-o sală caldă de teatru a Colegiului Național Sfântul Sava, am văzut premiera punerii în scenă a piesei Martha. Povestea romanțată a unei prințese.

Știam de proiectul Ilenei Răducanu – care a scris piesa – și mai știam că o tânără talentată, plină de entuziasm – Kira Hagi –  o va întruchipa pe fascinanta prințesă.

În seara cu pricina, după ce toți cei 300 de invitați s-au așezat cuminți pe scaune și, după ce luminile din sală s-au stins, povestea prințesei a început să se proiecteze ca un joc de umbre și lumini pe zidul cenușiu al istoriei noastre frământate, biruită atâta amar de vreme de falsuri, de omisiuni, de ireparabile păcate și nedreptăți.

Însă, nu cred că și-a propus cineva să corijeze socoteala istorică. Dar, pot spune că, ceea ce a reușit Ileana Răducanu este să fi readus pentru generațiile tinere o delicată aplecare a atenției către niște vremuri autentice.

„Cândva, momentul acesta va fi demult uitat!”, spune Martha în piesă..

Cuvintele acestea, rostite aspru de către actrița Kira Hagi, au rămas, cumva, un laitmotiv a tot ceea s-a spus, căci, din păcate, am realizat cu adevărat că acele vremuri sunt pe veci apuse și că burghezia veritabilă românească, europeană, a dispărut precum dinozaurii. Or, tot prințesa mărturisește în însemnările ei că “secretul celor care sunt legați de pământ, ca noi, e că moșiile noastre sunt în interiorul nostru “. Și iată cum, din fericire, printr-o revanșă echitabilă a sorții, Palatul Mogoșoaia, grădinile sale, Martha și aura locului rămân, indubitabil, generatoare de o gingașă nostalgie.

Am descoperit în Kira Hagi o fată talentată, creativă și plină de dorința de a-și crea propriul nume, indiferent de patronimul pe care îl poartă. Are sensibilitate, are personalitate, are determinare, are o eleganță cultivată. Și, toate laolaltă, te fac să ghicești că personajul Martha i-a entuziasmat sufletul.

Alături de ea, o pleiadă de tineri actori uimitori: Pavel Ulici, Emilia Bebu, Marian Olteanu, Rareș Florin Stoica, Nicholas Cațianis Jr. și talentatele dansatoare Ana Vișan, Ana-Maria Iorga, Diana Chira. Regia este semnată de Sandra Mavhima, al cărei background în coregrafie face ca acest spectacol să cuprindă dans și muzică, aducându-l într-un contemporan lesne de perceput.

Scenografia este a Andreei Mureșan, cea care are talentul de a sintetiza esența oricărei povești în câteva obiecte potrivite de decor, umplând spațiul atât cât să devină el însuși un fel de personaj din umbră.

“Martha avea ceva din Circe în puterea ei de a fermeca“, spunea Regina Maria despre frumoasa castelană. Însă, faptul că Martha a fost o femeie frumoasă, inteligentă, elegantă, talentată și bogată, nu i-a asigurat și fericirea despre care a crezut toată viața că nu poate exista în lipsa ”iluziei iubirii”. Am întrebat-o pe Ileana Răducanu ce anume a îmboldit-o să scrie această piesă. Iar răspunsul ei a fost că, pe lângă faptul că a fascinat-o povestea prințesei, dorința primordială a fost de a reînvia o pagină de istorie pentru generațiile tinere. Nu și-a dorit să fie un istoriograf (sunt destui cei care au studiat și transpus viața prințesei în cărți), nu și-a dorit să documenteze o pagină strictă a societății acelor vremuri, ci și-a dorit să o cunoască pe Martha chiar din propriile-i cărți și jurnale, încercând s-o dezvăluie așa cum era ea, ca femeie –  o ființă ca oricare alta, în perpetua căutare a iubirii.

Așadar, Martha. Povestea romanțată a unei prințese, este o piesă de teatru care se adresează în special tinerilor, cei care sunt astăzi captivi într-o lume a glamour-ului fără substanță istorică, dar care pot rezona ușor cu o lume a rafinamentului veritabil.

Iar eu nu pot să spun decât că, după ce a văzut piesa, fiica mea adolescentă a deschis toate cărțile și paginile de internet posibile, pentru a descoperi cât mai multe despre Martha Bibescu.

Așa că, vouă, inițiatori ai proiectului, nu am să vă spun decât: felicitări! Mission accomplished!

Photo: Sebastian Enache