Cuprins

1. Ce înseamnă stilul clasic pentru tine?

2. Stilul clasic ca formă de evadare - caracteristicile care transformă acest stil într-unul dezirabil pentru tineri

3. Scurtă istorie a stilului clasic - Toate-s noi și vechi sunt toate!

4. Amenajări în stil clasic: iată care ar fi regulile de care ar trebui să ții cont în designul interior

 

Ce înseamnă clasic pentru tine? 

"Trebuie să avem curajul să fim clasici în sensul cel mai bun, adică să ne străduim să devenim maeștri ai simplității.", scria Friedrich Nietzsche, filosof german.  Altfel spus, stilul clasic întruchipează în viziunea unora ideea de simplitate pură. Dacă întrebi însă un adolescent cum vede reprezentat stilul clasic, cel mai probabil răspuns va fi “ca la bunica în casă: mobilier masiv, cu multe zorzoane si multe obiecte inutile de care doar te împiedici și pe care rarerori le folosești”.  Pe de altă parte, am întâlnit la cursurile de design interior mulți tineri, care apreciază autenticitatea, calitatea și sustenabilitatea. În acest sens, ei se gândesc la stilul clasic în contextul materialelor naturale și durabile, cum ar fi lemnul masiv, marmura și lâna, precum și din perspectiva meșteșugurilor și atenției la detalii care caracterizează piesele clasice de mobilier sau decor.

 

QUIZ: 

Care dintre cele două imagini ți se par mai “clasice”?

 

VARIANTA A 

 

VARIANTA B

Imagini Oh, DA! create cu OpenAI

 

Răspuns: Ambele stiluri sunt reinterpretări ale unor stiluri care au apărut la distanță de maxim un deceniu  - după 1925 (Modern și Art Deco). 

 

Stilul clasic ca formă de evadare

Într-o lume rapidă și adesea suprasaturată de tehnologie, tinerii pot percepe acest stil ca pe o evadare către un univers mai simplu și mai liniștit. Astfel, ei se pot îndrepta, dacă nu spre un stil complet, măcar spre decorațiuni interioare in stil clasic. Și sunt din ce în ce mai preocupați să obțină informații despre stilul clasic. Eleganța, simetria și armonia amenajărilor clasice pot oferi un sentiment de calm și ordine, contrabalansând haosul vieții cotidiene moderne.

 

Mixul între vechi și nou

Generațiile mai tinere devin din ce în ce mai atrase de ideea personalizării și își exprimă  personalitatea prin combinația dintre vechi și nou. Tinerii văd stilul clasic nu ca pe o regulă strictă de design, ci mai degrabă ca pe o bază pe care să o remixeze și să o adapteze, combinând elemente clasice cu cele moderne pentru a crea un spațiu unic, care să îi reprezinte. De asemenea, adoptarea unor stiluri de pe alte continente, pot fi integrate ușor în amenajari interioare in stil clasic. Stampe japoneze, vaze de porțelan din China, artă tribală din Africa, textile peruviene, toate acestea pot sta lejer într-o amenajare în stil clasic, unde povestea din spatele obiectelor este cea care dă stilul și nu obiectele în sine. 

 

Importanța poveștilor și a istoriei obiectelor

În obținerea stilului clasic fiecare obiect din spațiul de locuit are o poveste sau reprezintă o parte a identității persoanei (persoanelor) care ocupă acel spațiu. Astfel, piesele clasice, fie că sunt moșteniri de familie sau descoperiri din târgurile de vechituri, pot fi valorizate nu doar pentru estetica lor, ci și pentru poveștile și istoria pe care le aduc în atmosfera generală pe care o compune acea amenajare. .Dacă vorbim de case amenajate in stil clasic, fiecare detaliu trebuie coordonat astfel încât nicio alegere să nu pară făcută la întâmplare. De asemenea, ca în orice alt aspect al vieții noastre este important să știi când să te oprești! Pentru asta e nevoie de mult exercițiu și de o bază teoretică solidă.

 

Scepticism față de tradiționalism

Pe de altă parte, unele persoane ar putea percepe stilul clasic ca fiind prea formal, rigid sau asociat cu tradiționalismul. Ele caută spații mai flexibile și mai deschise către experimentare și inovație în design, uitând însă că atmosfera unei amenajări este parte din întregul ființei noastre. Sunt deja studii psihologice care demonstrează că o persoană este mai creativă dacă trăiește într-un interior mai elaborat, este  mai puțin predispusă la compromisuri, la influențe negative și chiar la depresii. 

 

Puteți să faceți acest experiment și singuri/singure – priviți spre o clădire contemporană, cu arhitectură eliberată de orice influențe, poate un bloc cu o simetrie obsesivă, un copy-paste al fiecărui etaj, apoi priviți spre o clădire construită  acum o sută de ani. Care dintre ele vă face să aveți mai multe gânduri, mai multe întrebări? Desigur, nu există adevărul suprem în niciuna dintre situații și fiecare decide ce îi place și unde se simte confortabil, după  propriului context în care a crescut, a fost educat ș.a.m.d. 

Nu putem să ne referim la stilurile din prezent fără să știm cine a spus-o primul, un fel de copyright pe idee și cu ocazia aceasta o să descoperim că stilul clasic poate fi și modern și shabby chic și industrial și contemporan. 

 

Toate-s noi și vechi sunt toate!  Stilul clasic începe cu antichitatea greco-romană (aprox. 850 î.Hr. - 476 d.Hr.)

 

Imagine Oh, DA! creată cu OpenAI

 

Originea stilului clasic se află în civilizațiile Greciei și Romei antice, unde căutarea armoniei și proporțiilor ideale era considerată punctul de plecare  în toate formele de artă și arhitectură. Este perioada în care s-au pus bazele estetice ale stilului clasic, prin templele grecești cu coloanele lor doric, ionic și corintic, și prin edificiile publice romane, care demonstrau o măiestrie a ingineriei și designului.

Ce inteligenți erau oamenii acum trei mii de ani și ce cunoștințe spectaculoase în arhitectură și design dețineau, nu-i așa? O să vedeți, în istoria creativă a omenirii, deseori ne-am întors, ca într-un ciclu bine determinat la “ce deștepți erau oamenii dinaintea noastră!”. Nu ne obișnuim bine cu un stil (industrial de pildă, în care produsele se fac în serie și din care lipsește atingerea umană), că începe să se simtă dorința de reîntoarcere în trecut (la vremurile în care meșteșugurile erau singura formă acceptabilă de artă).

Este o perioadă pe care o traversăm și acum, dacă vă faceți timp să observați tendințele din modă și design. 

 

Explozie de inteligență în Renaștere (aprox. 1400-1600)

 

Vremurile întunecate ale Evului Mediu, sunt deseori scoase din calcul atunci când vorbim despre design și stiluri, pentru că este o perioadă în care clădirile erau construite fie ca să atragă credincioșii în lăcașuri care reprezentau divinitatea în mod grandios (stilul gotic), fie sunt complet ermetice, sub forma unor cetăți care trebuiau să îi apere pe supuși de invazii.  După câteva sute de ani de stagnare creativă (știm, expresia e discutabilă, dar haideți să intrăm în convenția generală), Renașterea marchează reînvierea și reinterpretarea valorilor clasice din antichitate, evidențiind o revenire la formele pure și simetria căutată, armonioasă. Artiștii și arhitecții acestei perioade, precum Andrea del Verrocchio (profesorul lui Leonardo da Vinci și a lui Sandro Botticelli), Michelangelo, Pietro Perugino și mulți alții au căutat să redescopere și să implementeze principiile de frumusețe, proporție și simetrie ale clasicismului, aplicându-le în lucrările lor de artă și în construcțiile arhitecturale. 

 

Este o perioadă pe care era noastră nu o cunoscuse, o explozie de inteligență fără precedent, care a condus la demararea unor inovații de care ne folosim și astăzi – este perioada în care se inventează liftul, medicina vine cu o abordare care se folosește și în prezent, iar în pictură, sculptură și arhitectură apar tehnici noi pe care le privim și astăzi cu admirație deplină. 

 

Când clasicul e prea mult? În baroc și rococo (aprox. 1600-1780)

 

Imagine Oh, DA! creată cu OpenAI

 

Deși stilurile baroc și rococo pot părea la prima vedere o abatere de la clasicism prin exuberanța și ornamentalitatea lor, ele reprezintă de fapt evoluții ale stilului clasic, adaptate la gusturile și idealurile epocii. Elitele aveau nevoie de multă strălucire în jur pentru a fi cât mai memorabile. Astfel, regele Ludovic al IV-lea își îndeplinește visul de a intra pentru totdeauna în istorie, dorindu-și unul dintre cele mai ornamentate palate pe care mintea umană le poate compune. În prezent, orice încercare de a imita Palatul Versailles pare kitsch. De asemenea, celebra madam de Pompadour a avut și ea rolul său în crearea stilului rococo, înființând ideea de întâlniri de socializare și networking, unde evident era nevoie de mobilier adecvat ținutelor somptuoase (apar fotoliile extralarge, ca să acomodeze rochiiile cu crinolină). Aceste stiluri păstrează o bază clasică în structură și formă, dar introduc noi elemente de dinamism, feminitate și mult decorativism.

 

Imagine Oh, DA! creată cu OpenAI

 

Înainte era mai bine? Neoclasicismul (aprox. 1750-1850)

Și nu se obișnuiește bine lumea cu stilul mult prea somptuos al barocului (vorbim de clasa socială care își permitea să aibă mobilier într-un anumit stil în casă, conac sau palat), că se reintră în ciclul firesc al lui “dar ce bine era pe vremuri când...”. Și astfel se naște neoclasicismul, care semnalează o revenire la rădăcinile clasice, cum spuneam, ca reacție la excesele barocului și rococo. Inspirat de descoperirile arheologice ale vremii, precum cele din Pompei și Herculaneum, neoclasicismul își propune să recupereze puritatea și simplitatea stilului clasic. Arhitectura, arta și designul interior din această perioadă subliniază linii clare, simetrie și un decor minimal, reiterând valorile estetice ale Greciei și Romei antice.

 

Modernismul și stilurile contemporane (aprox. sfârșitul secolului 19 - prezent)

 

Imagine Oh, DA! creată cu OpenAI

 

Deși modernismul a căutat să se distanțeze de stilurile istorice, inclusiv clasicismul, prin promovarea funcționalității și respingerea ornamentației, influențele clasice rămân încă prezente. Arhitectura modernă, de exemplu, poate să nu împărtășească ornamentele clasice, dar valorile de simplitate, echilibru și proporție ale clasicismului sunt adesea evidente în designul său.

Art Deco-ul, este a doua perioadă a erei noastre în care omenirea redevine curioasă și efervescentă creativ în toate domeniile, se inventează betonul, calea ferată, aparatul de fotografiat (portretiștii trebuie să se reinventeze pentru că încep să-și piardă comenzile, astfel apar noi forme de artă, noi stiluri, precum cubism, fovism etc.), muzica se transformă (apare jazzul) relația cu îmbrăcămintea se transformă (rochiile femeilor se scurtează indecent de mult pentru acea vreme). Și toate acestea se întâmplau acum mai bine de o sută de ani! Vorbim tot de o perioadă pe care acum o percepem ca pe un stil clasic. 

Unele dintre cele mai populare trenduri în prezent sunt stilurile mid century modern și new art deco. Oare de ce? Exact! Pentru că "înainte era mai bine". Ați văzut cum toate casele, apartamentele, garsonierele, spațiile publice, hoteluri, birouri au pe pereți profile decorative, cornișe, plinte supraînălțate? Cum tinerii caută obiecte unicat, făcute de mâna cuiva, chiar dacă imperfecte?

După cum se poate ușor observa, fiecare perioadă a reinterpretat și adaptat principiile clasice la contextul cultural și tehnologic al timpului său, demonstrând reziliența și adaptabilitatea acestui stil. 

 

Stilul clasic, astfel, nu este doar o relicvă a trecutului, ci un limbaj viu de design, care continuă să inspire și să influențeze creația umană.

 

Amenajări în stil clasic, iată care ar fi regulile de care ar trebui să ții cont 

Deși în designul de interior, ca în orice domeniu artistic, nu există prea multe reguli, la workshopul de design interior sau chiar la cursul de design interior acreditat, amintim câteva caracteristici ale stilului clasic

Simetrie și ordine: Amenajările clasice sunt adesea simetrice, cu o dispunere echilibrată a mobilierului și decorului, creând un spațiu ordonat și calm.

Culori neutre și pale: Paletele de culori sunt de obicei subtile și elegante, cu nuanțe de bej, crem, gri, albastru pal și verde, însoțite uneori de accente mai puternice sau metale prețioase pentru a adăuga un plus de atmosferă sofisticată.

Materiale de calitate: Lemnul masiv, marmura, catifeaua și alte materiale naturale și de înaltă calitate sunt frecvent utilizate pentru a crea profunzime și autenticitate interioarelor. Stilul clasic nu suportă niciun material care imită alt material (gresia care imită lemnul, blatul de plastic care imită marmura etc.).

Detalii ornamentale: Chiar dacă mult mai reținute decât în perioadele baroc sau rococo, detaliile precum cornișele ornamentale, coloanele, pilonii și frizele sunt elemente cheie care adaugă un farmec retro. Atenție însă, ele arată impecabil într-un context adecvat – înălțime mare, spații largi.

Mobilier clasic: Piesele de mobilier sunt selecționate pentru frumusețea și funcționalitatea lor, având adesea linii curate și proporții armonioase. Elementele de design pot include picioare de mobilier sculptate, finisaje lucioase și tapițerii de calitate.

Opere de artă și accesorii cu poveste: Tablourile în ulei, sculpturile, oglinzile ornamentale și candelabrele sunt adesea folosite pentru a adăuga acea poveste reală de care are nevoie orice interior în stil clasic.

 

Imagine Oh, DA! creată cu OpenAI

Pe scurt, nu există reguli stricte atunci când vorbim despre stilul clasic, putem ilustra orice perioadǎ istoricǎ, fie în mici detalii reinterpretate, fie luând ca referință obiectele din perioada cu care rezonăm cel mai mult. Desigur, frumusețea se află în ochii privitorului şi chiar dacă nu oricine rezonează cu stilul clasic, atunci când este impecabil pus în scenă, este imposibil să pară kitsch.